Praf de stele..pe urmele mele
Spune-mi, stii cate trepte au ramas de urcat?
Filed under: Uncategorized | 2 Comments
Zbucium nestavilit.
cu furie neinteleasa ma inchin docila.
Culoarea ochilor mi-e neclintita
Caci plansul e acum uitat.
Cu pumnul strans, cu unghiile in carnea rosie,
Ma torturez.
Nu am cum altfel sa ma plang.
cazi! Cazi o data din castelul de smoala.
Oare cat timp va trece pana iti vei aminti?
Filed under: Uncategorized | Leave a Comment
Rosu aprins…
N-ai cum sa lasi , cum sa uiti totul in noapte
Oricat ti-ar parea de usor
stinge o stea si ramai pe sub pleoape
stinge si luna amara cu un nor
Rosu aprins coloreaza-mi tacerea
Rosu aprins pe-un suras ce s-a stins
Rosu aprins sa-mi ascunda durerea…
Filed under: Uncategorized | Leave a Comment
Stuck in the middle
Nici nu stiu de ce am ales acest titlu…probabil ca imi place prea mult melodia lui Mika intitulata astfel…Nu mai sunt „stuck in the middle”, am reusit sa scap de cele doua sentimente care se bateau cap in cap si-mi distrugeau noptile si momentele de liniste. Acum sunt ok, m-am resemnat intr-un fel si pot chiar sa spun ca am uitat. Intr-adevar mai am momente cand imi amintesc si sufar, dar cred ca acestea vor fi din ce in ce mai rare odata cu timpul. E o mare schimbare in viata mea dar ma obisnuiesc cu ea, toate mi se par noi, parca as fi alta persoana acum. Am invatat sa am incredere in mine si in ceea ce-mi doresc, am invatat ca pot sa am incredere deplina in cineva fara ca acest lucru sa ma faca sa sufar…si in primul rand, am invatat sa nu mai plang atunci cand iau o decizie foarte grea de luat.Nu e capatul lumii chiar daca doare. Din fiecare greseala avem de invatat si viata e bazata pe greselile pe care le facem si din care invatam. Multumesc celor care mi-au aratat asta si..imi multumesc mie, pentru ca am avut incredere in mine si in decizia pe care am luat-o.
Filed under: Uncategorized | 2 Comments
Etichete:din viata mea
a new ending…
Poate că a trecut destul timp de când nu m-am mai spovedit ţie, deşi sunt conştientă că mi-ai ascultat chemarea dinainte să te chem.
Numele meu este Eliza şi vreau să recuperez ce am uitat, ce mi-am imaginat şi ceea ce merit cu adevărat. Mi te-am imaginat în diferite feluri. Ai fost de la Făt- Frumos pe calul lui cel alb, la imaginea neagră dar dulce ce-mi bântuie visele în ultimele zile.
N-am putut să mă gândesc cum voi arăta după transformare. Sau dacă te voi putea înţelege mai bine odată ce voi deveni … (nici nu ştiu ce voi deveni).
Nu ştiu cum aş putea să descriu pasiunea clocotitoare ce mă învăluie atunci când mă gândesc că sunt din ce în ce mai aproape de momentul suprem.
Razele astea de soare se joacă pe vârful peniţei diformându-mi gândurile pentru că,deşi ştiu că mă asculţi acum,nu-mi dai nici un semn.
Nici bun, nici rău. Oare sunt demnă? Oare îţi pot face ochii să strălucească?
Filed under: Uncategorized | Leave a Comment
vreau
Vreau sa iau luna si stelele de pe bolta mintii mele si sa le arunc in mare.Vreau sa te mai simt o singura data si apoi sa ma arunc dupa ele.Vreau sa ma lasi sa recunosc tot ce-am gresit si apoi sa vii cu mine.Vrei sa vii cu mine?Vreau sa vrei sa vii cu mine in lumea aia promisa…Vreau sa cred in continuare ca nu ai plecat…Daca vreau eu…vrei si tu indeajuns?Acum vreau doar sa ma ierti…caci m-ai lasat in gaura asta plina cu smoala a gandurilor mele, un loc atat de umed si sters…nu se asorteaza deloc cu imaginea mea optimista de ieri. Hai te rog!..ia-ma de aici…iarta-ma! Ia-ma cu tine acolo unde am zis ca vom merge, ia-ma cu tine oriunde!
Filed under: Uncategorized | Leave a Comment
reminds me…
„Am gasit asta:
” Indiferent de ce se va intampla in viitorul apropiat sau indepartat, citeste acest mail cu atentie pana il intelegi, sau, pur si simplu, apasa pe butonul „delete” pentru a sterge inca o memorie… ” si am inteles totul….
Fericirea e utopica si de neatins asa cum ai spus si tu, n-o sa mai fac promisiuni de care nu sunt sigura …n-o sa mai ascult melodiile alea pentru ca melodiile alea ….nimic, prea multe puncte de suspensie in postul asta…te urasc..si asta e pentru mine, pentru toate lucrurile pe care le promit si de care nu ma tin….te urasc…tot pentru mine, pentru ca sunt emo si incerc sa ma calmez….vreau sa repar puzzle-ul asta urias…dar mi-ai furat bucatica cea mai importanta, iar copilul din mine refuza sa gandeasca fara ea….da-mi bucatica inapoi, da-mi-o pana nu….pana nu….”……..
Later edit: Mood today- Dying inside
Filed under: Uncategorized | Leave a Comment
back to childhood..
De cand n-am mai postat..multe s-au intamplat!:))
Pai…am trecut prin doua majorate ca si cum as fi trecut prin 2 razboaie…in orice caz, au fost ok…pe langa hainele un pic distruse de frisca, nimic damaged la mn! La mai multe!! (o sa pun si niste poze cand o sa am timp).
Si acu sa trec la subiectul propriu zis al acestui post..pai..se pare ca a venit iarna si pe strada mea (pe strada mea mai mult ca pe oricare alta strada)…a venit cu luminite, cu braduletzi, cu copii tampiti care se bat in pauza cu zapada la 8 dimineata…cu zapada care face SCARTZ!…cu fesul meu pe care jurasem ca nu o sa-l mai port..si cu multe altele…ah da..si cu Stefan Hrusca, oh cat ador sa-l ascult de sarbatori, fac treaba asta de cand eram o mana de om si ma fascineaza!
O da. puteti sa radeti acum, voi cei care nu stiti cat de bine ma simt cand ascult colinde:))…(unii stiu despre ce vorbesc).
O sa se termine si scoala saptamana asta…abia astept intr-un fel..intr-un fel, it sucks, and u know why!
Cam atatea pentru azi…abia astept Craciunul..si incerc pe cat posibil sa evit un „Christmas by the phone”..:*
Filed under: Uncategorized | 1 Comment
bla bla-uri
Azi am o stare nasoala desi am inceput ziua destul de bine. Azi nu e prima oara cand realizez o treaba…Se poate sa ai un om langa tine, sa aveti acelasi drum, sa purtati o conversatie frumoasa si lunga de-a lungul acestui drum ..si dintr-o data drumul sa se imparta in doua si sa fii nevoit sa continui singur?
Sau poate nu neaparat sa continui singur..sa continui cu amintirea acelei conversatii lungi si frumoase in minte, sa continui fericit o anumita perioada dar cand ajungi sa-ti dai seama ca ai mers cam mult… realizezi ca toata jumatatea asta de drum ai fost singur…
Filed under: Uncategorized | 1 Comment
Etichete:parerea mea
Culori amestecate in mintea mea 